wish list

E 30...decembrie. Doamne! Atat pot sa spun. A trecut extraordinar de repede. A fost un an...hmm...altfel. Cu impliniri, dezamagiri, treziri la realitate, un an in care m-am pierdut si regasit de sute de ori. Si totusi, nu regret nimic din el. Ce a fost, a fost pentru ca trebuia sa fie. Imi doresc atat de multe, nu pentru noul an ci pentru mine, noi, ca nu stiu cu ce sa incep. In primul rand vreau sanatate pentru cei dragi mie, sa mi-i tina Dumnezeu aproape. Imi doresc sa invat sa iau lucrurile ca atare, sa nu mai am asteptari ireale, sa ma multumesc cu ce am, sa am mai multa incredere in mine, sa am puterea sa spun nu atunci cand simt nevoia sa o fac. Imi mai doresc sa nu ne pierdem in negura asta a Romaniei, sa nu uitam cine suntem si cum am ajuns aici. Imi doresc liniste. Da, liniste si caldura. Vreau multe...poate prea multe pentru un simplu muritor de rand...

Ho ho ho!

Si-a venit Craciunul...si-a si trecut Craciunul :)) Acum e, acum nu mai e. Atata munca pentru doua zile care au trecut incredibil de repede. Hmm...where's the fun? Asa ce mi-as inchide telefoanele, vreo zi...nu, o saptamana...nu, bine, o luna intreaga! Ar fi the best Christmas ever :D Stiu, sunt mai ciudata dar eu ma simt bine in ciudatenia mea :D Si-atat. As avea mai multe de scris dar brusc mi-a pierit cheful...

and here we go again...

si...atat.

ranji face

:D n-am mai scris de mult, de prea mult si mi s-au adunat pe taste. Nu mai am timp pur si simplu, si asta ma deprima din ce in ce mai tare. De-ar avea ziua mai multe ore bine-ar fi...Nu-mi ajunge timpul, mai mereu sunt obosita, cu mintea-n sapte parti, cu probleme medicale mai nou, dar si cu ceva multumiri profesionale. Am citit azi o scrisoare pentru Mos Craciun a unei copile de clasa a Va. M-a impresionat pana la lacrimi. Vrea doar sa-i spuna Mosul cum mai arata tatal ei, au trecut doi ani de cand s-a dus la ceruri. Atat vrea, nimic mai mult. Si te face sa-ti regandesti prioritatile, sau macar sa-ti acorzi zece minute sa cazi pe ganduri. Copiii sunt atat de inocenti, numai faptul ca stai in jurul lor te face sa fii mai bun. Eu in schimb mai am de asteptat pana sa am propria mea comoara. Dar totul va fi bine pana la urma, n-are cum sa nu fie...

:))

=)) pe fatza mea scrie...stupid! :)) E in 15 azi...revin mai tarziu cu detalii, daca nu ma linistesc intre timp...Oricum, ideea e...fraierica, oare cand o sa te inveti minte? =))

un pic de...

...somn :D Chiar daca ne-am dat pe ora de iarna si s-a marit noaptea. Somn si oboseala in oase, sfarsit de luna, si un suflet drag pierdut...E ciudata viata, asa-i? Acum o ai, acum n-o mai ai...Am atatea intrebari adunate incat mi-e frica sa deschid cutia Pandorei. Poate, cine stie, candva o sa aflu raspunsurile...pana atunci...programez o sedinta cu Lolo sa vedem ce ascund cifrele...

o zi de octombrie...

...doua grade. fum. confuza. soba. tors de pisica. perna. must. telefon. de ce-uri. misiune imposibila. rece. seminte de dovleac. saruturi. fum din nou. 14. ganduri. bere. caldura. cafea. vis. planuri. pizza. mangaieri. liniste.

frig, maica...

brrr...e atat de frig incat scriu cu degetele inghetate, desi stau sub o plapuma groasa rau. A venit iarna. Chiar daca acum doua zile erau 25 de grade. Inca nu ninge, dar nici nu mai lipseste mult...Imi miroase a foc de soba :D Apropo, cand se lasa frigul, afara miroase grozav, nu stiu de ce, e acelasi miros pe care mi-l aduc aminte din copilarie...Fum, struguri copti si inca ceva...inca nu mi-am dat seama ce. Poate e doar mirosul naturii cum moare :D
Si pe frigul asta, ce poti sa faci? Sau ce-ai vrea sa faci? Somn, somn si iar somn. Maine e luni, asa ca s-a zis cu leneveala de duminica. Vreau cateva zile libere, doar cateva...hai ca nu cer atat de mult...macar sa-mi pun si eu zarzavatul, ca o mica gospodina ce sunt :)) Lasam visarea si ne trezim la realitate, la munca cu noi!

amorteala...

...de duminica, sau de toamna, nu mai stiu. Ce stiu e ca imi place maxim melodia asta, intr-o zi in care nu-mi gasesc locul. Prea agitata ca sa ma bucur de o zi de duminica...

marti 13 si septembrie

Asta ascultam eu la volan azi-dimineata, in drum spre munca...Doamne, ce senzatie! Pe durata a trei minute, cat a fost melodia pe kiss fm, aproape ca am uitat ca e marti 13. Aproape... Dupa un inceput mai tumultos de zi, o amiaza zbuciumata, a venit seara si-s cat de cat linistita. Fara chef de nimic...doar de somn...Dau play si...zzzzz

a venit, a venit toamna...

...si lucrurile par sa intre pe un fagas normal, culmea. Nu sunt o mare amatoare a acestui anotimp, dar parca e de bine anul acesta. Poate reusesc si eu sa scap de starile alea ciudate provocate de cald-frig. Oricum...pana la urma nu e asa de rau...din multe puncte de vedere. Cine-ar fi crezut? Sa vedem ce-o sa fie de-acum inainte...

trei puncte...

...sufletul imi cere disperat ajutor...

daca zambesti esti prost

Cam asa s-ar traduce in Romanica noastra, o fatza zambitoare egal prostie, sau mai bine zis, luat de prost! Eu sunt genul de om care zambeste, binedispune pe altii prin zambet, cu fruntea descretita si fara probleme aparente, asta daca nu ma cunosti. Ei, acest lucru mi-a adus in viata asta doar dezamagiri! Vai, ia uite ce fata simpatica, ia sa profitam noi de naivitatea (aparenta doar) a ei! Ca uite ce draguta e si ce se implica in toate, omul perfect! GRESIT DOMNILOR! Si cred ca a sosit momentul sa scot din strafunduri scorpia din mine, o am sigur doar sunt femeie! Chestia asta cu "hai sa profitam" mi-a ajuns la gat, mi se intampla de ani de zile si tot nu ma invat minte...am trei inceputuri la activ si istoria se repeta! Cred ca e vina mea! E o greseala sa consideri ca daca tu esti corect sunt toti ca tine, o maaare greseala! Nu, nene! Aici e lupta pentru supravietuire! Ne-am inteles asa, asa ramane! Fara "poate", "daca", "ce-ar fi sa"...nu, nu, nu! Dar pana cand? Sunt si eu om si cer sa fiu respectat ca atare!

out of my head...

Vreau sa plec, oriunde, unde vedem cu ochii, sa ne urcam in masina si sa spunem PA, azi nu! Tare am nevoie de o vacanta...Una e cand e frumos afara si cald, dar e cu totul alta mancare de peste cand e frig si mohorat in august...Sincer, nu stiu ce ne-ar trebui noua...ne plangem de timp liber, de una de alta, dar ce ne lipseste cel mai mult e timpul "nostru", ala cu care eram noi obisnuiti...dar se pare ca aici nu-i chip...

cica e august...

...si ar trebui sa mai fie si timp liber daca tot e vara, nu? Ei bine, nu! Sunt intr-o stare continua de oboseala, parca nu-mi mai revin. Cineva a apasat butonul de "hai!, adu-mi!, fa asta! acum!" si s-a blocat asa...Nu am timp de absolut nimic, nici macar de facut copii :)) Si ceva se aude in strafundul mintii mele..."nu-ti fa griji, e doar luna asta asa, n-o sa dureze o vesnicie"...Dar se aude atat de incet incat incep sa cred ca nu se aude deloc, e doar autosugestie...Oricum, daca supravietuiesc lunii asteia, pe data de 31 ma imbat! :))

soare...

mda...e si canicula, dar parca incet-incet se intrevad niste raze mai..."altfel"... Poate ma grabesc in concluzii...stiu ca sunt visatoare de felul meu, dar ceva, ceva se schimba. Parca nu mai e atat de intunecat afara, mi s-au dat niste aripi nesperate...nu stiu ce sa zic...gandesc cu teama si speranta in acelasi timp...scepticism si-un zambet uitat intr-un colt... Detalii concrete nu am desi as vrea, dar cineva mi-a intins un deget, n-o sa iau toata mana pentru ca o bucatica din deget imi ajunge...dar e bucatica mea! Hmm...unde or duce oare aceste visuri?

P.S. poza n-are nicio legatura...dar a fost senzational la meci...hihi, si-a luat-o Steaua grozav :))

sambata...

Cred ca incep primele semne de imbatranire...nu m-am mai trezit si eu la o ora normala, adica 8-9, de nu stiu cand, bine sa nu exagerez, de 3 luni :)) Dar ce ma deranjeaza e ca la ora 6 fara 5 minute eu sunt deja fresh, cu ochii pe pereti si nici ca mai pot sa dorm nici sa vreau. Mda...mai urmeaza firele albe, te ajung sa stii :)) Azi e sambata, un week-end muuult asteptat, ca toate de altfel. Mereu incep saptamana cu gandul la vineri, dar niciodata n-ajung sa ma odihnesc si eu ca un om normal in aceste doua zile sfinte. Ne tot spunem ca nu ne ridicam din pat 48 de ore da' nu-i chip...mereu se face. Azi avem party, ne mai dezmortim oasele si rinichii-s pregatiti inca de luni pentru "lichide", diseara un pic de zbantzuiala se aude, iar maine olecuta de meci. N-am fost niciodata la un meci pe stadion, concerte da, meciuri nu :)) da' nah...e super cupa, cica. Mergem dara, mai ales ca e la noi acasa! Luni...luni e sub semnul intrebarii...o fi spre bine, o fi spre rau, vom afla! Trei zile planuite, ore de somn recuperate no way, o alta saptamana care sta sa inceapa mai obositi decat terminam...si tot asa! Eh...oscioarele mele!

ceva e putred...

Fratica....ceva nu e bine, ceva nu merge in mentalitatea asta a noastra, a romanilor! Da, stiu, nu zic nimic nou, dar totusi...Imi place sa gandesc logic, eu cu mine, sa ma analizez si din alte puncte de vedere si din toate colturile, dar de ce ma astept oare sa o faca toata lumea? E clar ca nu toti gandim la fel! De ce logica mea nu corespunde cu logica altcuiva? Fiecare are parerea lui, asta e clar, dar un lucru absolut normal mie poate parea s.f. pentru altcineva...asta e chiar ciudat! Nu! Nu-mi place sa insist, nu-mi place sa ma bag cu bocancii in viata cuiva, nu-mi place sa dau dovada de nesimtire si tupeu chiar daca mi se cere! Apropo, de ce "trebuie"? Cine a inventat asta? Mai nenicule, poate sunt singura care a mai ramas prin meseria asta de kkt care inca mai crede in bun simt si inteligenta inaintea nesimtirii! Daca ai tupeu nu te face mai inteligent. Da, te face remarcat, dar in niciun caz in sensul bun...M-am trezit cu sufletul revoltat, poate pentru ca asa am adormit...dar nu, imi pare rau dar nu, refuz sa ma pierd intr-o multime mediocra! Eu sunt asa cum sunt, si sunt foarte multumita de felul meu de a gandi! Vrei nesimtire si tupeu? La mine nu...neeext!

tot ce se intampla, se intampla cu un motiv...

...iar daca tu nu-ti dai seama de asta...e si asta un motiv...-scriam eu candva, undeva, pentru cineva...ei, pana la urma si-a dat seama de motive siii...s-a intamplat. Dar nu despre asta vreau sa scriu...ci despre cu totul altceva. Eu mereu am mers pe ideea de mai sus si am ajuns sa cred cu tarie in ea, nu e absolut nimic intamplator. De mica mama m-a invatat sa ma rog la doamne-doamne ca si cum as avea o discutie personala cu El, si sa am incredere ca El stie ce e mai bine pentru mine. Si asa am facut. Chiar daca Il rugam sa mi se indeplineasca ceva si nu se intampla, in timp imi dadeam seama de ce...pentru ca pana la urma era in favoarea mea faptul ca nu mi se intampla. Cam asa ceva am patit si aseara...m-a traznit dintr-odata, a fost foarte ciudat...poate eu vreau degeaba sa se intample "acea minune"...poate nu e pentru mine, poate nu e loc in lumea aia pentru naivitatea mea tipic juvenila, poate, pur si simplu, nu sunt facuta pentru asta si prin faptul ca mereu ma lovesc de un "nu" mi se demonstreaza. Ciudata senzatie...acum ca parca am mai deschis ochisorii imi pot vedea linistita de drum...si nu mai am ochelari de cal, mai vad si in alte directii. M-am impacat eu cu mine si stiu ca undeva, candva...voi gasi acel "ceva" potrivit pentru mine.

duminica...

uitasem cum sunt serile "astea" de duminica...a trecut ceva timp de atunci...Bine ca e doar una...una e, nu-i asa?

from this moment...

...'till the end... ce bine suna...si doar sunt simple cuvinte alaturate potrivit...cuvinte frumoase in care cred din tot sufletul. Mi-e dor de tine...tare...Simt ca ratacesc fara vreo directie cand nu esti...stiu ca sunt doar cateva zile dar le simt ca si cum ar avea mai mult de 24 de ore, iar noaptea e interminabila...Hai acasuca...daca nu vii mai repede ma transform intr-o leguma fara gust si culoare...
Si cum n-am intalnit om pe planeta asta care sa le aiba pe toate, si cariera si implinire profesionala, cariera mea se scufunda incet si sigur. Pana la urma cred ca nu ma mai afecteaza atat de tare, atatea dezamgiri trebuie sa-si lase amprenta pe undeva. Intr-o buna zi o sa-mi pun in cui toate visurile astea siii...ma las la mana detinului...si a copiilor :D

shake it! :))

...pentru ca ma binedispune si ma face sa o dau la maxim...imi pare rau, vecinilor! :D

si afara ploua, ploua...

...si-i trecut de ora noua...dimineatza :)) E trecut de cateva ore chiar si eu inca nu-mi revin. Cine zicea ca lunea nici iarba nu creste n-o zicea degeaba. Am a doua cafea la facut, picioarele inghetate, patul nefacut, parul ciufulit siii, bineinteles, chef de absolut nimic...As da muzica la maxim dar mi-e ca deranjez stropii de ploaie, as face focul...dar iese fum...as...as...as...si pana la urma nu fac nimic, poate doar sa casc :)) Eu lunea nu exist, sunt invizibila...de ce n-ar incepe saptamana de marti? eh, tot aia ar fi...Mmmm...miros de cafea proaspata...plec sa ma trezesc...

pentru mama mea...

Pentru ca maine e ziua ta, pentru ca niciodata n-ai sarbatorit 1Mai decat muncind, pentru ca abia acum, dupa 25 de ani, te inteleg cum n-am facut-o niciodata, pentru ca sunt mandra de tine si de felul in care m-ai crescut...Pentru ca esti unica, pentru ca esti cea care imi intinde mana de ajutor fara sa o cer desi am nevoie... Pentru ca te iubesc si pentru ca imi pare rau pentru orice as fi gandit vreodata gresit in privinta ta...Cand ti-am spus oare ultima oara ca te admir? Hmm...zilele trecute, desi trebuia sa o fi facut in fiecare zi din viata mea...te admir, te apreciez si te respect cu toata fiinta...mama mea...

william si kate

:)) just kiddin', asta mai lipsea! M-au exasperat toate canalele de stiri cu titlul asta si probabil de asta ma bantuie numele celor doi, da' nu-i problema...ca la cate am pe cap uit repede si cum ii cheama pe ei si pe mine. Nu prea am chef de scris in seara asta, sunt franta...suntem...o sa incerc totusi...:D
Ehe...nene, a venit vremea sa o luam de la capat sii...siii...sa dam cu capul de sus of course. Sper sa rezistam, e totul atat de nou si vechi in acelasi timp, dar suntem acasa si, ce-i mai important, suntem impreuna. Ne imbarbatam unul pe altul ca, cine stie, poate-poate o aparea si soarele ala dedicat noua. Sunt dezamagiri multe, nu pot sa zic nu. Sunt multe ganduri care se contrazic, pozitive dar mai mult negative...si te-ntrebi...oare e bine? oare asta ne-am dorit sau aici ne-a impins soarta? E ciudat, sunt tot felul de trairi, pupici pe furis, pasari care-ti canta si incanta trezirea, ciresi infloriti, fel si fel de oameni, nervi, cap ridicat, zambete pe jumatate si lista poate continua. Vad ca nu ma lasa in pace tonul negativ si nu vroiam asta...da...suntem acasa, dar oare e si casa noastra?

vremea cu Busu :))

O sa ajunga micutul meu jurnal pagina despre starea vremii :)) Sper ca nu-mi citeste nimeni aberatiile totusi, nu de alta dar cand ma apuca sa mai citesc post-uri din urma ma apuca rasul instantaneu...sunt destul de dificila si complicata as putea spune. Azi e cald afara spre deosebire de ieri...ca tot vorbeam de vreme, si tot azi impinsa de atatea grade m-am hotarat: imi bag pur si simplu picioarele! Ce rost are frate sa-mi storc atata creierii si nervii cand toate merg aiurea si pe dos? Am zis ca las o perioada sa mearga lucrurile de la sine sa vedem incotro duc...asaaa...random, cum o fi. Pai ce, noptile mele nu-s pretioase sau cum? Eu tin la somnul meu "de frumusete" si totusi n-am mai avut un somn linistit de ceva nopti bune! O mie de euro imi staruie in cerebel, oameni, fel si fel de oameni...si o plecare iminenta. Imi acord eu mie un ragaz, uite-asa pentru ca merit, si-mi las un pic viata in voia sortii. Bineinteles ca gandul asta n-o sa ma tina mult pentru ca nu pot, nu-s genul si trebuie sa bat din picioare...dar Doamne, daca as sti...daca am sti cum e mai bine, tare s-ar simplifica muuulte. Cum e mai bine? Acum ceva zile ma gandeam ca-s prea sucita, de ce nu ma multumesc cu ce am, ca, slava Domnului, cam tot ce mi-am dorit mi s-a implinit...in linii mari (bine, lipseste milionul ala de euro de la loto :)) ). Asa ca Busule...zi-mi incotro bat vanturile ca sa stiu unde sa apuc...

inceputuri...

O saptamana grozav de ciudata! Am ajuns la concluzia ca sunt termo-sensibila, daca-i cald afara-viata e frumoasa indiferent de situatii, daca e frig...ei, aici se schimba problema...Astazi in schimb sunt peste 20 de grade...20 de sfinte grade si cum se presupune ca-s toata zambet...profit de el sa-mi cer iertare de la tine. Am fost irascibila toata saptamana, ti-am raspuns urat desi nu-mi sta in caracter, am facut orice sa plec din casa...sa ies la plimbare nu conta unde, te-am pedepsit desi nu ai gresit... nu asta a fost intentia mea si-mi pare rau...tu nu esti vinovat cu nimic, eu sunt cea cu capu' si bipolara :)) ei, ultima e gluma...cred...sper :D As vrea sa dau vina pe astenia de primavara, dar ma cunosc...iubesc prea mult anotimpul asta ca sa fiu asa...Nu-mi ramane decat sa incerc sa-mi revin, sa nu te trag si pe tine in jos cu mine si sa astept sa treaca...o sa treaca...promit!

confessions on a dance floor...

...la 12 grade, cu plus din fericire. A venit si vremea "aia"...aia la care visez de atata amar de vreme. Si nu, n-o sa fiu ipocrita, o sa zic cu inima deschisa ca sunt pe drumul cel bun chiar daca mai sunt pietricele pe ici pe colo, important e sa nu se transforme in bolovani. Ei, si pan' la urma, bolovani sa fie! Am atata energie si soare in suflet incat sunt in stare sa suport si o explozie solara si tot nu m-atinge. Ranjesc intr-un colt de gura si ma pregatesc psihic pentru ce-o fi... important e c-a venit. Mi-am pus steagul alb intr-un cui...intr-un cui foooarte indepartat si sper sa ramana acolo pentru totdeauna!

home...

...am ajuns acasa, da "acasa" pentru ca aici ma simt eu pana la urma. Sunt ceva grade diferenta, din toate punctele de vedere ce-i drept ;)) Anyway...privind in urma, la saptamana mea ca turist :D, m-am simtit totusi bine si mi-a prins minunat la suflet. Lasand in urma preturi, magazine si iritabilitate, m-am intalnit cu oameni dragi sufletului meu, iar orele lungi de povestiri si reluari de viata au meritat. A fost o saptamana plina, agitatie, umblaturi, narghilea, prigat de kiwi, frig...muuuult frig, imbratisari si examen luat, luat cu 10 ca sa fiu modesta :D Timpul a trecut pe nesimtite dar, repet, a meritat din plin. Acum sunt aici, cu mult mai multa energie si optimism, deja a venit primavaruta, anotimpul atat de drag sufletului nostru. Si schimbarea de anotimp aduce si alte schimbari...schimbari pe care le astept de atata amar de vreme. Uh...tragem aer in piept, ne facem o cruce mare si...ce-o fi o fi!

Eternul si fascinantul Bucuresti!

Etern sigur, fascinant...nu prea! Ma plimbam in dimineata asta de la Unirii spre Universitate, pe jos...mi-era dor. Era un frig de crapau pietrele dar totusi ma bucura sa-l revad...la fel de gri cum l-am lasat, iar oamenii, uof oamenii...atat de incruntati si tristi, mergeau pe strada carandu-si un bolovan greu in spate numit "viata". E deprimant Bucurestiul in perioada asta, dar si mai deprimante sunt preturile! Frateee...oare chiar e posibil ca viata sa fie la fel sau mai scumpa ca in alte tari din Europa si salariile sa fie atat de mici?!?! M-am intristat mult si mai ales am ramas socata de atata saracie. Pur si simplu parca nu e cale de iesire. Nu vreau sa par de pe alta planeta, ca doar n-am plecat de 10 ani de aici, dar totusi...lucrurile s-au schimbat enorm...in rau! Tarisoara asta care-mi era atat de draga, se duce de rapa...cu tot cu viitorul tinerilor de azi...pacat...

14

...o zi cu un gust grozav de amar...Cica azi e ziua indragostitilor, no shit?!? :)) Mi-am pus un pahar de Martini si-am baut in cinstea ta, dragul meu! Sa-mi traiesti valentinule siii...mesaj cu subinteles pe viitor, sa dea Domnul sa nu mai am in viata mea o zi ca asta...

delayed...

Yeee...si cata bucurie am pe fata mea...not! : Dupa cum spuneam, mereu pe ultima suta de metri si mereu cu planuri incurcate, dar nu-i nimic, trec ele si astea doua saptamani. Intre timp, ca sa nu ma mai gandesc la prostioare(dupa cum imi zice cineva :D), am inceput sa citesc o carte pe care am evitat-o mult timp. De ce am evitat-o nu stiu, acum imi pare rau si as reciti-o oricand cu placere. E "Adam si Eva" a lui Rebreanu. Impresionanta carte...fascinanta! Cum mereu m-a interesat ce se intampla dincolo de moarte si imi surade ideea reincarnarii, mi s-a parut geniala. Daca mai vorbim si de suflete pereche "unite in vesnicie" care se intalnesc in diferite perioade ale timpului, deja m-a cucerit. Ideea ca mergi pe strada si deodata iti atrage privirea niste ochi pe care ai impresia ca-i cunosti de undeva desi stii sigur ca nu...uh, e nevoie sa spun mai multe? Am recunoscut flash-ul...m-am casatorit cu acei ochi care-mi spuneau mereu "te cunosc de undeva". Desi credeam ca e doar o replica ieftina de agatat...pana la urma n-a fost, ce amintiri :)) Demonstrata nu e ideea reincarnarii, dar daca eu te-am cunoscut in alte vieti, atunci nu ma mai sperie moartea pentru ca stiu ca te voi intalni din nou...pe TINE!

bagaje...joy...bagaje :D

Sunt o maaare egoista, uh :)) o fi din cauza faptului ca sunt copil unic, neah... deja nu mai conteaza :)) Saptamana asta ma simt tare egoista si plec, uite-asa, imi iau lumea-n cap...O sa ma plimb, o sa vizitez, o sa plec de-acasa si sa ma intorc seara, o sa ies cu fetele la cafea, o sa-mi revad colegii de la radio...am atatea lucruri de facut! Si toate pentru mine si sufletelul meu, pai cum asa? nu trebuie sa mai simt si eu ca traiesc din cand in cand, sa nu ma mai simt ca intr-o celula? O sa-mi fie dor de tine, da. Dar pentru prima data dupa muuult timp...o sa ma pun pe mine pe primul loc...:)) Ca am examen...details, details :D

Deci da!

M-am hotarat! Imi dau examenul de disertatie in februarie! Unul dintre planuri e gata sa fie implinit! Si cum tot am pierdut eu noptile astea asa...la lumina lumanarii :)), stateam si ma gandeam cum toata vietulica asta a mea de aproape 25 de ani...am fost mereu, da' mereu nene, pe ultima suta de metri! Daca stiam ca am un examen cu o luna inainte, ei, eu incepeam sa invat in ultimele 2,3 zile! Cand venea Craciunul eu imi faceam curatenia la fel, pe ultima suta de metri ca sa fie perfect pe 25...Si chiar daca imi propun sa nu mai fac la fel, tot acolo ajung! Organizata sunt de felul meu...in lucruri si chestiute dintr-astea mici, dar timpul n-am stiut niciodata sa mi-l organizez! Si uite-asa...se repeta istoria si in ultimele zile! :)) Am niste cearcane de toata frumusetea doar pentru ca vineri e ultima zi de inscriere. Dar...un mare daaaar...o sa fie bine :)) I have a feeling...chiar daca am mai ruginit putin...:))

ei...sa fie 11!

...un 2011 altfel. Am planuri mari, poate mai mari ca anul trecut...(cati dintre noi n-au inceput anul cu gandurile astea? :)) eh, eu nu fac exceptie :D ). Mi le scriu aici ca nu cumva sa le uit :)) Asea...in primul si-n primul rand te vreau pe TINE aproape, zi de zi, seara de seara, apoi...sa ma las de fumat (urat obicei si mai ales daunator, I know, I know...), sa-mi dau examenul de master, sa-mi gasesc un job de care sa fiu multumita, sa mergem in vacanta in Ibiza :)),si poate o sa sarbatorim Craciunul anul asta in trei, cine stie? As mai vrea sa fiu eu...asa cum ma stiu, dar care uneori uit sa fiu...sa ma regasesc cumva sau...macar sa nu ma mai pierd...
Siii...of course, sanatate ca-i mai buna decat toate :)