Eternul si fascinantul Bucuresti!

Etern sigur, fascinant...nu prea! Ma plimbam in dimineata asta de la Unirii spre Universitate, pe jos...mi-era dor. Era un frig de crapau pietrele dar totusi ma bucura sa-l revad...la fel de gri cum l-am lasat, iar oamenii, uof oamenii...atat de incruntati si tristi, mergeau pe strada carandu-si un bolovan greu in spate numit "viata". E deprimant Bucurestiul in perioada asta, dar si mai deprimante sunt preturile! Frateee...oare chiar e posibil ca viata sa fie la fel sau mai scumpa ca in alte tari din Europa si salariile sa fie atat de mici?!?! M-am intristat mult si mai ales am ramas socata de atata saracie. Pur si simplu parca nu e cale de iesire. Nu vreau sa par de pe alta planeta, ca doar n-am plecat de 10 ani de aici, dar totusi...lucrurile s-au schimbat enorm...in rau! Tarisoara asta care-mi era atat de draga, se duce de rapa...cu tot cu viitorul tinerilor de azi...pacat...