Oameni suntem toti...

Si lor li s-a taiat din salariu si sunt sigura ca, daca ar putea, si-ar da uniforma jos si s-ar alatura protestantilor...in mod pasnic, sper. Nu stiu daca pasnic este cuvantul potrivit, dar macar civilizat... Multumesc http://vladilas.ro

n-am titlu

...nici n-as putea sa am. Stiu doar ca-mi simt lacrimile cum se racesc pe gat...m-a lovit. Da' m-a lovit din plin, nu c-asa... O cantam cand eram la gradinita, Doamne, am facut senzatie...Plangeau mamele in pumni...acu' rad. A adus mama versurile scrise pe o foaie cu creionul la munca, si mi-a cantat-o, atat a fost nevoie. Chiar daca ce spun versurile abia acum inteleg, refrenul mi-a ramas mult timp in minte. Si nush ce-mi veni in seara asta sa o caut pe youtube, probabil pentru ca maine e Sfantul Ioan...O cantam cu patos, da...Iar acum, dupa aproape 13 ani...hmm...am scris 13 si mi-am dat seama ca atat aveam atunci...cand el s-a dus... Anii trec dar unele rani raman neinchise. Sunt doar ignorate, date la o parte, dar nu uitate. Ce ciudata-i viata...Oare cum ar fi fost?...nu mai continui...inca doare...

2012

Bun venit! Sa fii altfel, mai bun!
De ce oare promisiunile se fac la inceput de an? Oricum nu se tin :)) E ca si cum as promite eu acum ca nu mai repet ce am facut de Revelionul asta...pariu ca istoria se va repeta? Asa ca...let it be...:))

wish list

E 30...decembrie. Doamne! Atat pot sa spun. A trecut extraordinar de repede. A fost un an...hmm...altfel. Cu impliniri, dezamagiri, treziri la realitate, un an in care m-am pierdut si regasit de sute de ori. Si totusi, nu regret nimic din el. Ce a fost, a fost pentru ca trebuia sa fie. Imi doresc atat de multe, nu pentru noul an ci pentru mine, noi, ca nu stiu cu ce sa incep. In primul rand vreau sanatate pentru cei dragi mie, sa mi-i tina Dumnezeu aproape. Imi doresc sa invat sa iau lucrurile ca atare, sa nu mai am asteptari ireale, sa ma multumesc cu ce am, sa am mai multa incredere in mine, sa am puterea sa spun nu atunci cand simt nevoia sa o fac. Imi mai doresc sa nu ne pierdem in negura asta a Romaniei, sa nu uitam cine suntem si cum am ajuns aici. Imi doresc liniste. Da, liniste si caldura. Vreau multe...poate prea multe pentru un simplu muritor de rand...

Ho ho ho!

Si-a venit Craciunul...si-a si trecut Craciunul :)) Acum e, acum nu mai e. Atata munca pentru doua zile care au trecut incredibil de repede. Hmm...where's the fun? Asa ce mi-as inchide telefoanele, vreo zi...nu, o saptamana...nu, bine, o luna intreaga! Ar fi the best Christmas ever :D Stiu, sunt mai ciudata dar eu ma simt bine in ciudatenia mea :D Si-atat. As avea mai multe de scris dar brusc mi-a pierit cheful...

and here we go again...

si...atat.

ranji face

:D n-am mai scris de mult, de prea mult si mi s-au adunat pe taste. Nu mai am timp pur si simplu, si asta ma deprima din ce in ce mai tare. De-ar avea ziua mai multe ore bine-ar fi...Nu-mi ajunge timpul, mai mereu sunt obosita, cu mintea-n sapte parti, cu probleme medicale mai nou, dar si cu ceva multumiri profesionale. Am citit azi o scrisoare pentru Mos Craciun a unei copile de clasa a Va. M-a impresionat pana la lacrimi. Vrea doar sa-i spuna Mosul cum mai arata tatal ei, au trecut doi ani de cand s-a dus la ceruri. Atat vrea, nimic mai mult. Si te face sa-ti regandesti prioritatile, sau macar sa-ti acorzi zece minute sa cazi pe ganduri. Copiii sunt atat de inocenti, numai faptul ca stai in jurul lor te face sa fii mai bun. Eu in schimb mai am de asteptat pana sa am propria mea comoara. Dar totul va fi bine pana la urma, n-are cum sa nu fie...

:))

=)) pe fatza mea scrie...stupid! :)) E in 15 azi...revin mai tarziu cu detalii, daca nu ma linistesc intre timp...Oricum, ideea e...fraierica, oare cand o sa te inveti minte? =))