pentru mama mea...

Pentru ca maine e ziua ta, pentru ca niciodata n-ai sarbatorit 1Mai decat muncind, pentru ca abia acum, dupa 25 de ani, te inteleg cum n-am facut-o niciodata, pentru ca sunt mandra de tine si de felul in care m-ai crescut...Pentru ca esti unica, pentru ca esti cea care imi intinde mana de ajutor fara sa o cer desi am nevoie... Pentru ca te iubesc si pentru ca imi pare rau pentru orice as fi gandit vreodata gresit in privinta ta...Cand ti-am spus oare ultima oara ca te admir? Hmm...zilele trecute, desi trebuia sa o fi facut in fiecare zi din viata mea...te admir, te apreciez si te respect cu toata fiinta...mama mea...

william si kate

:)) just kiddin', asta mai lipsea! M-au exasperat toate canalele de stiri cu titlul asta si probabil de asta ma bantuie numele celor doi, da' nu-i problema...ca la cate am pe cap uit repede si cum ii cheama pe ei si pe mine. Nu prea am chef de scris in seara asta, sunt franta...suntem...o sa incerc totusi...:D
Ehe...nene, a venit vremea sa o luam de la capat sii...siii...sa dam cu capul de sus of course. Sper sa rezistam, e totul atat de nou si vechi in acelasi timp, dar suntem acasa si, ce-i mai important, suntem impreuna. Ne imbarbatam unul pe altul ca, cine stie, poate-poate o aparea si soarele ala dedicat noua. Sunt dezamagiri multe, nu pot sa zic nu. Sunt multe ganduri care se contrazic, pozitive dar mai mult negative...si te-ntrebi...oare e bine? oare asta ne-am dorit sau aici ne-a impins soarta? E ciudat, sunt tot felul de trairi, pupici pe furis, pasari care-ti canta si incanta trezirea, ciresi infloriti, fel si fel de oameni, nervi, cap ridicat, zambete pe jumatate si lista poate continua. Vad ca nu ma lasa in pace tonul negativ si nu vroiam asta...da...suntem acasa, dar oare e si casa noastra?

vremea cu Busu :))

O sa ajunga micutul meu jurnal pagina despre starea vremii :)) Sper ca nu-mi citeste nimeni aberatiile totusi, nu de alta dar cand ma apuca sa mai citesc post-uri din urma ma apuca rasul instantaneu...sunt destul de dificila si complicata as putea spune. Azi e cald afara spre deosebire de ieri...ca tot vorbeam de vreme, si tot azi impinsa de atatea grade m-am hotarat: imi bag pur si simplu picioarele! Ce rost are frate sa-mi storc atata creierii si nervii cand toate merg aiurea si pe dos? Am zis ca las o perioada sa mearga lucrurile de la sine sa vedem incotro duc...asaaa...random, cum o fi. Pai ce, noptile mele nu-s pretioase sau cum? Eu tin la somnul meu "de frumusete" si totusi n-am mai avut un somn linistit de ceva nopti bune! O mie de euro imi staruie in cerebel, oameni, fel si fel de oameni...si o plecare iminenta. Imi acord eu mie un ragaz, uite-asa pentru ca merit, si-mi las un pic viata in voia sortii. Bineinteles ca gandul asta n-o sa ma tina mult pentru ca nu pot, nu-s genul si trebuie sa bat din picioare...dar Doamne, daca as sti...daca am sti cum e mai bine, tare s-ar simplifica muuulte. Cum e mai bine? Acum ceva zile ma gandeam ca-s prea sucita, de ce nu ma multumesc cu ce am, ca, slava Domnului, cam tot ce mi-am dorit mi s-a implinit...in linii mari (bine, lipseste milionul ala de euro de la loto :)) ). Asa ca Busule...zi-mi incotro bat vanturile ca sa stiu unde sa apuc...