putina plaja...

ei, nici chiar asa...doar o plimbare prin nisip. E tare greu sa mergi pe plaja in cizme...am facut febra la picioare :D dar ce mai conteaza? iubesc marea, sunt indragostita de mare si azi am fost sa-mi iau "la revedere" pe anul asta...ma linisteste, chiar si valurile mari si periculoase imi plac...iar iarna e superba. Doar zgomotul marii si atat...fara turisti, doar localnicii care isi plimba cainele pe plaja. Mereu mi-am dorit un caine mare si flocos asa, gen de familie, si sa-l plimb pe malul marii, doar el si eu...eh...poate cand o sa-mi iau o casa cu priveliste in albastru...pana atunci, visez. Sunt la un hotel in Barcelona...frumos, liniste si un aer foarte curat...imi place. Maine plec, vreau zapada, m-am saturat de ploaie. Daca ninge cat sunt acasa promit sa-mi scot sania si sa ma bucur de fulgisori ca un copil...si Craciunul...eh Craciunul...

la maxxiimm...

yapp...m-a cuprins asa o stare...de bine, de sarbatori...de high...si e tare bine. De aia nici n-am mai scris nimic. Cred ca tristetea scoate talentul scriitoricesc din oricine...Sunt nerabdatoare...astept...dar pana saptamana viitoare, melodia asta e la maxim :D

Friday all mighty :D

Ooo daaa...iubesc vinerea si tot ceea ce aduce ea...vinerea i'm alive. De-as putea sa adorm lunea si sa ma trezesc vinerea...sfarsitul de saptamana inseamna viata pentru mine...pentru ca sunt a ta...doar a ta...E ciudat cum toata viata mi se invarte in jurul tau...Poate nu e bine ca te-am facut centrul universului meu dar uite, asta e...Acum nu-mi pasa, o sa-mi pese din nou luni...

un somnifer va rog...

Daca o tin in ritmul asta o sa ajung la batranete cu niste cearcane pana la genunchi...sau, ce vorbesc de batranete, in cateva zile! Asa ca m-am hotarat...imi incalzesc un pahar de lapte, dau play la melodia de mai jos si ma afund in plapuma. Trebuie, subliniez trebuie, sa adorm...pentru sanatatea mea mintala si emotionala. Ma cam intrec de-acu' cu gluma...stiu, o sa numar oitze, sau ma gandesc la zana maseluta...sau...nu mai stiu...ce stiu e ca I really need some sleep...

pentru mine...

Da, blogul asta e pentru mine, pentru sufletul meu. Il scriu dintr-o singuratate aparte. Sunt lucruri pe care nu ti le pot spune, nu esti, asa ca o sa le scriu, ma purifica de ganduri negre, ma ajuta...Il scriu din cauza ta pentru ca stiu ca nu citesti, ma ascund de tine, ma descopar pe mine prin cuvinte...Sunt eu in spatele unui nick-name...sunt eu, cea pe care o urasc uneori pentru lasitate, cea care te iubeste mai mult ca orice pe lumea asta, cea care mai are inca atatea bariere de trecut...Sunt gandurile mele...sunt starile mele care trec dintr-o extrema intr-alta, nu te condamn pentru nimic...Ma linisteste sa scriu, poate asta caut, putina liniste...

iar n-am somn...

E atat de frig afara si asa ce tare mai sufar de insomnii...asa ca o sa postez melodia mea de capatai...o iubesc since ever...ma linisteste si...poate da Domnu' si prind macar o farama din taramul viselor...as da-o-n filosofie dar tre' sa fiu beata ca sa fac asta...

play me...

inca mai e 1?

Cum am dormit ingrozitor asta-noapte...m-am trezit la fel...cu aceeasi stare de nimic...Ma bantuie un gand...cineva mai exact...Sa zicem ca esti casatorit/a...ai copii, devine banal...buuun. Brusc apare cineva nou...inima bate iar, crezi ca e iubirea vietii tale. Tu esti in continuare married with children...Iubirea vietii tale pleaca din diferite motive, sa zicem lasitate, e mult prea complicat. Isi gaseste pe altcineva. Ce faci tu? Ramai cu gadul la iubirea pierduta? Pentru cat timp? De ce nu-ti cauti fericirea in alta parte, nu in casnicia care evident nu-ti ofera nimic? De ce te legi de orice nimic pentru a cauta?...Poate nu inteleg, nu am trecut prin asta...poate judec, poate sunt implicata...sau poate si eu as face la fel...dar nu, n-as face-o...Stiu ca n-are sens ce spun...dar pur si simplu nu inteleg...Cat timp ii ia unei femei sa se vindece? Sa o ia de la capat...poate dura toata viata?...hmm....

1? 1 decembrie?

Mai zilele trecute ma izbea un miros de toamna, de frunze cazute, de fum...mi-am dat seama ca e toamna, da, cam tarziu, stiu...si cand ma uit pe calendar e iarna...saptamana trecuta oare nu era aprilie? sau august?...sau orice...Ma simt ca un mosnegut cu barba alba care se uita pe geam la caldura focului si se intreaba unde s-a dus viata lui? De ce oare ma simt asa de batrana? Atat de lipsita de energie?...Poate e doar ziua de luni de vina...